Sindromul de Tunel Carpian

Este una din cele mai des întâlnite patologii la nivelul mâinii. Dar haideți să înțelegem puțin ce este.

1) Ce este sindromul de tunel carpian?

Sindromul de tunel carpian este o tulburare care provoacă durere, slăbiciune și amorțeală la nivelul mâinii, mai exact la încheietura mâinii. Pacienții se plâng adesea de simptome în timpul activităților, cum ar fi conducerea unei mașini, ținerea  unui telefon în mana sau citirea ziarului.   

Apare datorită creșterii presiunii asupra nervului median la încheietura mâinii. Durerea asociată apare cel mai adesea la nivelul feței palmare a  încheieturii mâinii , dar poate fi difuză și să iradieze. Durerea poatei radia către antebraț și umăr,  rareori chiar spre gât.

Nervul median oferă sensibilitate tactilă feței palmare a degetului mare, index, lung și jumătate din inelar și, prin urmare, pacienții cu sindrom de tunel carpian vor nota clasic amorțeală și furnicături în acest teritoriu de  distribuție. Unii pacienți pot observa amorțeală chiar în întreaga mână. Aceste simptome pot  apărea la activități în timpul zilei sau în repaus în timpul nopții.

În stadii avansate ale bolii în care apare și afectarea componentei motorii a acestui nerv, pe lângă amorțeală și durere, pacienții se pot plânge și de slăbiciunea mâinii și căderea obiectelor, precum și dificultăți la activitățile ce necesită manualitate fină ( închiderea nasturilor spre exemplu).

În sindromul tunelului carpian sever, atrofierea mușchilor de la baza degetului mare apare, cu șanse mici de remediere a acestei probleme chiar și în urma intervenției chirurgicale.

Dar, dacă tot am discutat despre simptome, știm oare……

2) Ce este tunelul carpian?

Există opt oase carpiene de diferite forme și dimensiuni care alcătuiesc încheietura mâinii. Acestea formează un inel în formă de „C” care este acoperit de un ligament, ligamentul transvers al carpului.

Ligamentul este acoperișul iar oasele formează ceilalți 3 pereți ai tunelul carpian, prin care trec nervul median și nouă tendoane care flexează degetul mare și celelalte degetele . Prin urmare, putem acum înțelege că orice condiție care scade dimensiunea tunelului sau crește dimensiunea conținutului poate provoca sindromul tunelului carpian. Haideți să vedem mai exact care pot fi aceste condiții. 

3) Ce cauzează sindromul tunelului carpian?

Există numeroși factori care pot provoca sindromul de tunel carpian. Poate avea legătură cu folosirea repetitivă intensă a mâinilor sau apare după traumatisme, cum ar fi o fractură la încheietura mâinii. Nervul poate fi comprimat de ceva apărut suplimentar în canal- o masă, o anomalie a unor mușchi sau un hematom care poate apărea în special la pacienții care iau  medicamente anticoagulante după o cădere pe mână. Alte tulburări asociate cu sindromul tunelului carpian includ diabetul zaharat, hipotiroidismul, alcoolismul, infecțiile severe și bolile artritice cum ar fi artrita reumatoidă și guta. Sindromul tunelului carpian este, de asemenea, asociat cu sarcina, precum și pacienții aflați în hemodializă.

Trebuie însă să vă spun că de cele mai multe ori avem de a face cu o cauza idiopatică, cu alte cuvinte nu putem identifica ce a dus la apariția acestei boli.

Mergem mai departe să vedem…

4) Cum face medicul diagnosticul sindromului de tunel carpian?

De multe ori medicul poate face diagnosticul după ce pacientul și-a explicat simptomele și extremitatea a fost examinată. În timpul examinării, medicul poate efectua anumite manevre provocatoare pentru a determina dacă sindromul de tunel carpian este evident. Apăsând peste nerv la încheietura mâinii, denumit semnul lui Tinel, un pacient cu sindrom de tunel carpian poate observa  furnicături  în teritoriile inervate de nervul median.

Constatări similare pot fi observate și țînând încheietura mâinii complet flexată sau extinsă (testul  Phalen și testul Phalen inversat respectiv, în imaginile de mai jos). Un alt test nou introdus în evaluarea patologiilor compresive nervoase este testul scratch collapse.

 

 

 

 

 

 

 

Puterea mușchilor mâinii este evaluată, precum și sensibilitatea. Un test EMG / NCV, electromiografia și viteza de conducere nervoasă, sunt adesea efectuate pentru a confirma diagnosticul și pentru a determina severitatea. Radiografiile  nu sunt recomandate de rutină.

Acum, după ce avem un diagnostic, să mergem mai departe să vedem

5) Cum se tratează sindromul de tunel carpian?

La pacienții la care sindromul tunelului carpian apare din cauza unei afecțiuni medicale specifice, cum ar fi diabetul sau o disfuncție tiroidiană,trebuie să  tratatăm corespunzător tulburarea medicală asociată. Orteză pentru încheietură mâinii este  utilizată noaptea și în timpul zilei în timpul activităților care pot agrava simptomele.

Medicamentele anti-inflamatorii nesteroidiene pot fi de folos, dar prezintă riscul de gastrită. Este importantă modificarea  activităților . Astfel este bine să luam  pauze dese în activităților repetitive și stretchingul înainte și după activități.

Recomandăm pacienților exerciții de kinetoterapie, o modalitate  buna de tratament fiind exercițiile de nerve gliding. Dacă acestea nu sunt eficiente, mergem la pasul următor.

Un tratament minim invaziv și cu riscuri minime este o injecție corticosteroidă a canalului carpian care asigură adesea o alinare temporară. Aproximativ 25% din pacienții tratați cu o infiltrație vor  avea o ameliorare pe termen lung a simptomelor lor.

Toate aceste modalități de tratament neoperator sunt încercate luni întregi și dacă simptomele persistă sau progresează atunci  tratamentul chirurgical este indicat. Pentru acei pacienți cu un tunel carpian sever operația este  considerată mai rapid ca tratament  deoarece de obicei tratamentele non-operative nu sunt de ajutor în acest stadiu.

În continuare vom vedea

6) Ce presupune intervenția chirurgicală pentru sindromul tunelului carpian?

Eliberarea tunelului carpian este cea mai frecventă procedură efectuată în chirur.

Intervenția chirurgicală se efectuează în regim ambulatoriu în anestezie locală și deseori în combinație cu sedarea intravenoasă. Operația  poate fi efectuată folosind tehnica clasică în care se face o incizie în palmă de aproximativ 3 cm pentru a tăia ligamentul transvers al carpului.

 

Nervul și canalul sunt inspectate pentru a confirma că nu există niciun alt proces care să comprime nervul. Pentru stadiile avansate se urmărește și decomprimarea ramurii motorii a nervului. Pielea este suturată și se aplică un pansament steril . Suturile sunt îndepărtat în 7-10 zile postoperator și se începe un program de exerciții.

O procedură chirurgicală alternativă este eliberarea tunelului carpian endoscopic în care se realizează una sau două incizii mai mici la nivelul palmei și sau încheietura și ligamentul sunt tăiate păstrând pielea deasupra ligamentului intactă. Beneficiul eliberării endoscopice este durerea mai mica postoperatorie, revenirea mai precoce a forței de apucare și o reîntoarcere mai rapidă la locul de muncă.

Probabil că deja vă gândiți

7) Care sunt rezultatele intervenției chirurgicale pentru sindromul tunelului carpian?

Majoritatea pacienților postoperator observă o îmbunătățire a simptomelor. Durerile nocturne dispar în prima noapte la cei mai mulți pacienți. Unii pacienți pot observă amorțeală și furnicături persistente. Acest lucru se va produce în special la pacienții cu sindrom de tunel carpian mai sever. În aceste stadii mai multe modificări permanente pot apărea în interiorul nervului din cauza compresiei îndelungate.

Alți pacienți pot observa simptome persistente sau recurente din cauza altor factori, de exemplu compresia nervului la nivelul gâtului (radiculopatie cervicală) sau o polineuropatie datorată diabetului.

Majoritatea pacienților sunt capabili să își îndeplinească activitățile cotidiene la scurt timp după procedură.

Durerea din palma este adesea observată inițial, și este tratată cu masaj cicatricial. Această durere cicatriceala  este unul dintre motivele pentru care forță de prindere  nu revine deseori decât după trei luni de la procedură.

8) Care sunt riscurile intervenției chirurgicale pentru sindromul tunelului carpian?

Există un risc mic de rănire a nervului, deoarece procedura este efectuată adiacent nervului.

Procedura  endoscopică are un risc mai mare de leziuni ale nervilor și vaselor de sânge în comparație cu cea deschisă. Există un risc scăzut de infecție și de sângerare în timpul procedurii .

Poate să apară rigiditatea încheieturii mâinii, dar este neobișnuita dacă sunt efectuate exercițiile postoperatorii.

Aceastea fiind spuse, nu ezitați să mă contactați pentru informații suplimetare. Sănătate!